Re: DESPRE VOCE ŞI TEHNICĂ VOCALĂ

[hix]

Exersarea respiratiei cu sss-uri si aaa-uri si trucuri de-astea, sau cu cartea pe burta si alte porcarii e absolut inutila in opinia mea. Exersarea respiratiei fara cantat e ca si cum ai vrea sa inveti sa mergi pe bicicleta si ai da jos ghidonul ca sa exersezi cu el in aer ). Intradevar respiratia costo-diafragmala e corecta si trebuie sa fie reflex insa mie mi se pare foarte dubios sa faci vreun truc ca sa sustii. Sustinutul trebuie facut automat. Respiratia in cant in opinia mea e sa stii cand sa respiri, si sa stii sa dozezi VOCEA astfel incat sa nu ramai fara aer. Profesorii care sustin ca trebuie sa impingi in afara(impingand cu diafragma in jos :-ss ) sau alte tampenii de genul trebuie pusi la un perete si loviti cu rosii. Sustinutul se intampla automat. Cu gimnastica de care spunea domnul Stephan Poen se rezolva tot. Am vazut o tona de profesori care desi problema e alta o dau p-aia cu sustinerea pt. ca e asa ambigua incat nu am auzit nici macar un profesor care sa o poata explica inteligibil. Toate problemele de respiratie(care nu tin de defecte sau handicapuri gen un singur plaman) apar atunci cand laringele nu este in pozitie corecta si corzile nu fac ce trebuie. Vocea nu se poate rezolva ...pe parti. Azi lucram la sustinere, maine la pozitia laringelui, poimaine la a limbii =)).

Obsesia sustinerii n-am vazut sa duca la nimic bun.

Cred ca o mare problema a cantaretilor tineri/incepatori e ca nu pleaca din vorbit. Nu-mi aduc aminte in ce manual de canto ( din jurul anilor 1900) citisem asta prima oara si am crezut ca e o prostie. Acum mi-am dat seama ca este adevarat. Plecand de la un vorbit sanatos, corect, fara matzaieli sau ingroseli si o modificare a vocalelor spre U la pasaj (si inainte) vocea merge de la sine. Majoritatea incearca sa cante, sa impresioneze, sa-si faca o voce pe care n-o au, pe care ar vrea s-o aiba. Astfel ingroasa pt. ca toti la inceput avem impresia ca ingrosand o sa sunam a opera. Totul tine de chiaroscuro. Chiaro-ul trebuie balansat cu scuro pt. a proteja vocea si a nu suna strident. Scuro-ul insa nu vine din ingrosat. Vine din gat deschis.

O mare problema e si a vocalizelor. Vocalizele monosilabice ( in special pe A) sau formate doar din vocale NU SUNT PT. INCEPATORI in opinia mea. Un incepator nu stie sa adapteze(modifice) vocalele automat si de aici vine durerea. De asemenea un incepator obisnuit cu vocalize fara consoane va da de durere atunci cand o sa trebuiasca sa cante ceva. Daca esti obisnuit sa faci trucuri( foarte multi profesori de canto predau trucuri, chestii constiente ce zic ei duc la cantat bun) si ai dat de consoane multe te urci pe pereti pt. ca la fiecare consoana laringele sare sus ca apoi sa trebuiasca sa revina pe pozitia corecta. Nu ai cum sa faci asta constient .

Parerile de mai sus sunt cam ce impresie mi-am facut eu in general. Nu este opinia maestrului meu. De cand am inceput sa studiez cu acest maestru toate intrebarile si framantarile mele legate de tehnica au disparut pt. ca nu eu sunt cel care trebuie sa le stie ci maestrul. Eu stiu doar sa nu ingros, sa nu subtiez, sa nu incerc sa dau foarte mult, sa las vocea ceea ce vrea sa fie si sa uu-iesc cand ma apropii de pasaj.

[carmencita]

observ ca discutiile pe aceasta tema s-au oprit. Ma gandeam ca poate mai intereseaza pe cineva care sunt diferentele de efort pe care le face aparatul vocal al unui interpret la realizarea unui pasaj cu note staccato (fata de o fraza legata) si mai ales ce efecte au asupra sanatatii vocale vocalizele staccato atunci cand studentul nu este inca deprins cu cantatul pe coloana de aer. Si de asemenea m-ar interesa daca aceste pasaje staccate prezinta ceva pericole in perioada ciclului menstrual la femei. Il rog pe dl doctor Poen, daca timpul ii permite, sa ne explice acest proces din punct de vedere medical.

[Stephan_Poen]

Pentru continuarea acestui subiect, care din pacate nu gaseste mare ecou in randurile tinerilor incepatori in ale cantului am sa propun eu urmatoarea tema care consider ca are o importanta imensa in cultivarea vocii. Aceasta este :
- RESPIRATIA
-Sustinerea pe coloana de aer a sunetelor.
-Care sunt diferentale de respiratie la femei si la barbati.
Poate are cineva si alte intrebari sau explicatii la aceasta tema.

Domnul Michael Ritter a pus mai de mult o întrebare

care a rămas fără un răspuns concret deşi s-au postat păreri şi impresii de
foarte multe tipuri şi care au atins tangenţial – uneori exact, alte ori mai
puţin – foarte multe subiecte care nu pot fi lichidate în două fraze. Nici nu
putem posta la acest topic dizertaţii lungi. Intenţionam să răspund Domnului
Ritter după o perioadă mai aglomerată profesional ceea ce voi face acum. Din
cadrul vastei clasificări tipologice ale respiraţiei aşa cum prezintă tratatele
de specialitate, pentru tehnica vocală este important de luat în consideraţie
trei tipuri mari: respiraţia de tip superior (costală), respiraţia de tip
inferior (abdominală) şi respiraţia aşa numită mixtă (costo-abdominală). Aceste
denumiri fac referiri în funcţie de muşchii principali participanţi:
intercostali (externi pentru inspiraţie şi interni pentru expiraţie) în cadrul
respiraţiei intercostale şi muşchii centurii abdominale (drepţii abdominali)
pentru respiraţia abdominală; activarea şi integrarea simultană a respectivelor
grupe musculare va rezulta funcţional respiraţia costo-abdominală (tipul mixt)
care este cea indicată pentru educarea şi cultivarea tehnică profesională a
vocii vorbite şi cântate. Termenul diafragmatică
introdus empiric în jargonul profesorilor şi cântăreţilor crează unele confuzii
şi îngreunează mult în formarea unei mentalităţi tehnice funcţionale asupra
respiraţiei. Diafragma participă la respiraţie şi implicit la procesele
fiziologice ale fonaţiei dar indirect
şi pasiv deoarece este un muşchi neted (vegetativ) incapabil de
contracţii declanşate de voinţa noastră. Asupra diafragmei se acţionează
indirect prin muşchii intercostali şi abdominali care se supun voinţei noastre.
Nu doresc să intru în detalii care să plictisească pe cei ce nu au nevoie de
ele; există cărţi, tratate, care pot fi consultate strict acolo unde să se
găsească răspunsurile la întrebări. Mă limitez doar în a preciza că o fonaţie
corectă fiziologic se bazează pe o corectă respiraţie; a cânta înseamnă a prelungi
un expir la durata frazei conform exigenţei liniei muzicale; în funcţie de
durata frazei şi înălţimea tonală, cantitatea de aer de care se poate avea
nevoie este mai mare sau mai mică; uneori aerul în exces afectează emisia;
atunci când se impostează inteligent o anumită linie vocală, se pune în acţiune
şi discernământul cantitativ al aerului inspirat pentru fiecare frază; apoi
intră totul într-un automatism perfect funcţional. Muşchii respiratori nu pot
face acest lucru dintr-odată; cei care exercită meserii fizice active, sporturi
sau balet, pot activa aceşti muşchi mai uşor de cât cei care sunt mai
sedentari. De aceea sunt necesare exerciţii speciale care trebuiesc efectuate
în fiecare dimineaţă împreună cu o anumită gimnastică pe care trebuie să o facă
orice om mai ales dacă are nevoie de o anumită condiţie fizică; indiferent că
este slab sau gras, artistul liric trebuie să se mişte pe scenă şi trebuie să
cultive muşchii respiratori pentru o bună funcţionalitate. Cultivarea
respiraţiei se face simultan cu cultivarea tehnică a vocii şi rezultatele
progresului se vor remarca treptat. În privinţa respiraţiei la cele două sexe,
ştiinţa medicală a confirmat că o respiraţie de tip superior (costal) este
caracteristică femeilor în timp ce respiraţia de tip inferior (abdominal) este
caracteristică bărbaţilor. Artistul liric trebuie să-şi înuseşească respiraţia
de tip mixt (costo-abdominal) care asigură diafragmei un perfect balans
automat. Senzaţiile la care trebuie să fie atent un cântăreţ nu sunt legate de
diafragmă care nu poate fi simţită conştient (am precizat motivul) ci de
ceilalţi muşchi care intervin. Fiecare tip constituţional are senzaţiile sale
proprii, sepcifice, dar prin care precepe un mecanism a cărui desfăşurare este
unică în natura tuturor organismelor. Cu deosebită stimă, Dr. Stephan Poen

[Stephan_Poen]

observ ca discutiile pe aceasta tema s-au oprit. Ma gandeam ca poate mai intereseaza pe cineva care sunt diferentele de efort pe care le face aparatul vocal al unui interpret la realizarea unui pasaj cu note staccato (fata de o fraza legata) si mai ales ce efecte au asupra sanatatii vocale vocalizele staccato atunci cand studentul nu este inca deprins cu cantatul pe coloana de aer. Si de asemenea m-ar interesa daca aceste pasaje staccate prezinta ceva pericole in perioada ciclului menstrual la femei. Il rog pe dl doctor Poen, daca timpul ii permite, sa ne explice acest proces din punct de vedere medical.

Într-o frază aşa numită legată se exercită un atac al primului sunet prin impuls glotic
(glota este spaţiul format de cele două coardel vocale) după care se continuă
frazarea menţinând emisia sonoră fără alte impulsuri glotice pe toată durata
frazei vocale. Într-o frază cu sunete în staccato
atacul prin impuls glotic se face individualizat pe fiecare sunet; este evident
că o frază cu multiple impulsuri glotice necsită un consum de energie superior
unei fraze legate. Repetatele
impulsuri (atacuri sau lovituri de glotă) sunt condiţionate de un anumit
echilibru determinat de o cantitate de aer suficientă (mică sau mare în funcţie
de specificul frazei) şi de o integrare musculară funcţională pentru a asigura
echilibrul dintre sprijinul laringelui pe coloana de aer de sub el şi
susţinerea inferioară a acestei coloane prin activarea muşchilor drepţi
abdominali în corelare cu intercostalii. Lipsa de dozare cantitativă a coloanei
de aer în mod adecvat pentru fiecare frază şi lipsa integrării conştiente a
muşchilor respiratori participanţi al susţinere, poate afecta echilibrul
laringian şi, după un anumit interval de timp, se pot manifesta tulburări
vocale de sonoritate şi limpezime timbrală. La femei, în timpul ciclului
menstrual, economia energetică a organismului se resimte la orice efort fizic
inclusiv la cântat şi, cu atât mai mult, la frazele vocale de dificultate
inclusiv cele cu note staccate. Vocalizele cu sunete staccate au o indicaţie
precisă referitoare la anumite stări şi deficienţe vocale care se pot corecta
prin aceste vocalize; nu voi intra în amănunte şi mă limitez doar la a preciza
că aceste vocalize trebuiesc efectuate cu mare prudenţă, cu mare dozare
progresivă; altfel, nu se va obţine rezultatul ba chiar se pot verifica unele
consecinţe negative. În studiile mele corelate cu experienţa activităţii mele
cu cântăreţii şi profesorii de canto, am înţeles că vocalizele sunt ca medicamentele;
nu trebuiesc efectuate la întâmplare prin simpla perpetuare al modului eprsonal
al profesorului; vocalizele şi îmbinarea dintre vocale şi consoane trebuiesc
realizate pe baza unor criterii aplicate analizei tipului vocal cu care se
lucrează. Doi artişti mari, apartenenţi ai aceleiaşi categorii vocale, se vor
prepara pentru acelaşi rol prin strategii diferite; iar dacă aceşti doi mari
artişti, vor preda canto folosind aceleaşi vocalize cu elevii, vor da rezultate
doar cei care au un tip vocal asemănător lor; iar restul nu! Discernământul în
vocalize este o mare fineţe pedagogică foarte RAR întâlnită. În tratatul pe
care îl scriu, am realizat o clasificare tipologică a vocalizelor (este imensă,
de aceea îl scriu atât de încet) cu respectivele indicaţii; strategia vocalizei
este diferită în funcţie de necesităţi şi situaţii: studiu zilnic, impostare de
arie sau rol, recital, concert, rol integral în repetiţie simplă, generală sau
spectacol; fiecare circumstanţă are vocalizele sale în funcţie de tipul artistului.
Cu cele mai sincere urări de succes! Dr. Stephan Poen

[ritter mici]

Pentru hix : Sustinerea automata a sunetului nu exista, daca maestrul de canto nu stie sa se puna de acord cu invatacelul si sa clarifice diferentele dintre un sunet sustinut si unul ne-sustinut inseamna ca acel maestru si-a grsit meseria si este un criminal daca practica mai departe aceasta meserie. Toate aspectele tehnice se invata si in functie de starea vocii trebuie in unele directii insistat mai mult in altele mai putin. Exista insa si cazurile f. rare a vocilor cu o impostatie asa zisa "naturala" corecta unde si sustinerea se face oarecum automat si atunci in acest caz nu mai trebuie insistat asa de mult ca in cazul unei voci care trebuie "construita si ajutata" Daca hix face parte din aceasta categorie - norocul lui (ei).

MULTE MULTUMIRI Domnului Stefan Poen pentru expunerile concise si in acelasi timp f. precise cu privire la cele doua subiecte f. importante din activitatea incepatorilor.

[hix]

Sustinerea nu se poate studia separat de cantat si nu se face prin incordarea constienta a anumitor muschi sau prin impingere sau alte chestii de genul. Scuza : Nu sustii bine, incordeaza asta sau fa asa cu burta sau mai stiu eu ce porcarii e a profesorilor de canto care nu au solutii. Expiratiei i se opun in principal fix corzile vocale(oricat de puternici am fi nu am putea tine aerul din plamani in spate fara ca ele sa fie lipite). Atunci cand la nivelul laringelui se intampla ce trebuie, vocea se auto-sustine. Corpul lucreaza automat. Se pot face abdomene, sss-uri, brrr-uri si alte tampenii pana la a 3-a venire a lui Hristos si tot degeaba. Cand cineva recita(nu ca la gradinita) sau declama ceva se poate spune ca vorbeste sustinut(iar asta o poate face cineva fara sa fi luat lectii de canto in viata sa ) . Sustinerea e de fapt in opinia mea ajutorul pe care il da intreg corpul atunci cand se recita/canta/declama.

Eu nu cred ca sustinerea :
- se poate lucra separat
- se face printr-un proces constient( constientizat poate, dar nu constient)(adica simti ca sustii, dar nu o faci tu, ci se intampla de la sine)

Daca laringele e in pozitie corecta, corzile isi fac treaba si gura e deschisa , sustinerea se intampla automat.

[Stephan_Poen]

Evident că susţinerea în canto nu poate fi pregătită fără se se cânte efectiv. Experienţa mea şi, mai ales a marilor personalităţi cu care am avut onoarea şi plăcerea să discut amical şi profesional, atestă că muşchii participanţi la susţinere se pot antrena şi dezvolta prin exerciţii dar integrarea funcţională a lor în susţinere se face cântând: mai întâi în vocalize se integrează susţinerea şi apoi în repertoriu unde trebuiesc regăsite sunetele bune obţinute prin vocalize. Sunt perfect de acord cu faptul că, din ignoranţă aventurieră sau teribilism empiric, mulţi profesori oferă indicaţii şi sugestii bazate pe acte şi manevre de prost gust dacă nu chiar dubioase. În mentalitatea mea profesională, pentru realizarea susţinerii, elaborez o anumită strategie personalizată de atitudini şi posturi, bazată pe explicaţii şi cunoaşterea fenomenului care se produce; această strategie comportamentală o predau prin termeni simpli tehnici şi foarte accesibili fără să utilizez metafore sau simboluri uneori chiar vulgare. Susţinerea nu se poate obţine doar prin corecta poziţionare a laringelui şi deschiderea gurii fără nci-o altă atitudine. Intervin grupele musculare pe care le-am enumerat, bine pregătite şi antrenate, şi, evident, verificate doar în fonaţia de vocalize sau exersări repertoriale. Susţinerea nu se poate produce spontan, de la sine, fără conştientizare; nu toate sunetele şi toate zonele din ambitus au nevoie de o susţinere specială; deci, activarea susţinerii este un proces conştientizat; marii artişti spun că anumite sunete sunt preparate în timpul interpretării cu o măsură sau două înainte, luând conştient o anumită atitudine în care "aşteaptă" sunetul cu pricina pentru a-l susţine eficient; sunt afirmaţii făcute de Giulietta Simionato, Magda Olivero, Renata Tebaldi, Birgit Nilsson, Franco Corelli, Giuseppe Di Stefano, Carlo Bergonzi, ca să citez numai câteva nume cu care am discutat şi mi-au confirmat că SUSŢINEREA ESTE CONŞTIENTĂ, SE BAZEAZĂ PE MUŞCHI PREGĂTIŢI ŞI ANTRENAŢI, SE EXERSEAZĂ - LOGIC - PE VOCE. Ba unii dintre ei îşi notau chiar pe partitură pentru repetiţiile cu pianul. Cordialmente, Dr. Stephan Poen

[ritter mici]

Sustinerea nu se poate studia separat de cantat si nu se face prin incordarea constienta a anumitor muschi sau prin impingere sau alte chestii de genul. Scuza : Nu sustii bine, incordeaza asta sau fa asa cu burta sau mai stiu eu ce porcarii e a profesorilor de canto care nu au solutii. Expiratiei i se opun in principal fix corzile vocale(oricat de puternici am fi nu am putea tine aerul din plamani in spate fara ca ele sa fie lipite). Atunci cand la nivelul laringelui se intampla ce trebuie, vocea se auto-sustine. Corpul lucreaza automat. Se pot face abdomene, sss-uri, brrr-uri si alte tampenii pana la a 3-a venire a lui Hristos si tot degeaba. Cand cineva recita(nu ca la gradinita) sau declama ceva se poate spune ca vorbeste sustinut(iar asta o poate face cineva fara sa fi luat lectii de canto in viata sa ) . Sustinerea e de fapt in opinia mea ajutorul pe care il da intreg corpul atunci cand se recita/canta/declama.

Eu nu cred ca sustinerea :
- se poate lucra separat
- se face printr-un proces constient( constientizat poate, dar nu constient)(adica simti ca sustii, dar nu o faci tu, ci se intampla de la sine)

Daca laringele e in pozitie corecta, corzile isi fac treaba si gura e deschisa , sustinerea se intampla automat.

NU AM AFIRMAT DELOC CELE SCRISE MAI SUS.
Cantatul e una si recitarea (nu ca la gradinita) este cu totul altceva.
Intelegerea limbii romane este un lucru dificil pentru unele persoane, deci ATENTIE : ca sa canti bine trebuie sa cunosti macar o limba foarte bine.
Absolut de acord cu precizarile D-lui Stefan Poen.

[hix]

Nu ati inteles ce am vrut sa spun.
Am vrut sa spun ca aceeasi functie de sustinere care este folosita in recitat si declamat este folosita si in cantat. Nu cred ca sustinutul este ceva ce se invata si nu cred ca exista o "metoda" de sustinere. Sustinerea e ajutorul dat vocii de intreg corpul . Nu este localizata. Nu se intampla undeva.... Singurul mod de a exersa sustinerea e prin exersarea cantului. Pregatirea pt. a sustine un punct culminant al unei fraze in opinia mea e de fapt economisirea energiei inaintea punctului culminant. Eu de ex. sunt constient ca sustin insa daca m-ar intreba cineva cum o fac as spune ca se intampla de la sine. Sustinerea in opinia mea e mai mult un proces pasiv decat activ si nu cred ca necesita controlarea constienta a anumitor muschi ci mai degraba o pregatire mentala si lasarea corpului sa-si faca treaba.

[ritter mici]

Deh.....limba romana nu se invata de azi pe maine. Ceea ce afirmi dumneata se potriveste probabil la dumneata si la maestrul dumitale de canto. Afirmatiile de mai sus frizeaza ridicolul, dar nu sunteti singurul din cetatea baniei care nu poate sa-si schimbe ideile decat cu "ajutoare"
Luati de buna si CREDETI ceea ce foarte bine spune mai sus D-l Stefan Poen.

[carmencita]

si eu sunt de acord cu dl doctor in problema sustinerii! si chiar il pot contrazice pe Hix care sustine ca poate canta ca si cand recita (nu ca la gradinita)! argumentele le-a adus dl doctor... caruia eu ii rendo le mie grazie pentru raspunsul sau!

[Stephan_Poen]

Cu multă plăcere! Mă bucur de interesul pentru argumentele de tehnică vocală. O anumită cultură generală (absolut generală) este utilă chiar şi pentru audierea mai profundă a artiştilor. Cordialmente, Dr. Stephan Poen