ACORDAJUL

[Stephan_Poen]

Nu este adevărat că diferenţa de acordaj dintre vechiul diapazon şi actualul este de UN TON. Sunt nişte exagerări din partea unor artişti care, chiar dacă sunt nişte personalităţi, nu au cultură generală de Acustică. LA-ul etalon luat în consideraţie este, conform notaţiei convenţionale, LA1 şi căruia astăzi îi este recunoscută valoarea de 448 Hz. SOL1diez (deci la un semiton mai jos) are valoarea de 427 Hz. Confuzia mai provine şi din faptul că diferenţele de frecvenţe pentru semiton sunt mai mici la octavele joase şi mai mari la octavele superioare; la octava unde se află LA-ul standard, semitonul valorează 21 Hz; iar diferenţa între diapazoanele disputate este de 6 Hz. Verdi (am spus mai jos) dorea LA-ul standard la 443 Hz deci la o diferenţă de 5 Hz faţă de diapazonul german; nici nu ajunge la semiton dar la un ton. Dacă facem diferenţa dintre numărul de herzi ai vechiului diapazon şi al celui actual, se ajunge la un sfert de ton care, uneori, în cazul orchestrelor germane şi austriece care sunt foarte serioase, poate depăşi puţin sfertul de ton; dar în nici-un caz UN TON. Am vorbit cu Tebaldi, Cappuccilli, Bruson, care se plângeau de acest diapazon. Dar am vorbit şi cu Birgit Nilsson care era mulţumită de diapazon şi la fel şi Sutherland sau Price. Nici Robert Merrill nu se lamenta. Iar dintre artiştii noştri, Elena Cernei, Nicolae Herlea, Ludovic Spiess, nu s-au plâns nici-odată de această problemă; au cântat şi în America şi la Viena fără să simtă o diferenţă; acest lucru pentru că vocile lor erau foarte penetrante prin justa cultură a rezonanţei în cadrul impostaţiei lor; erau voci care pătrundeau uşor ca şi colegii lor pe care i-am citat că nu se plângeau. Am participat la un simpozion dedicat diapazonului unde am avut colocvii cu Carlo Bergonzi, Anita Cerquetti şi alţi artişti; s-a vorbit de o diferenţă maximă de UN SEMITON şi acesta rotunjit la superioară pentru că nu se poate vorbi în limbajul curent de sferturi de ton şi come; s-a pus problema, cum s-ar zice, grosso modo, de un semiton. Există o falsă impresie de senzaţie acustică şi anume: în secolul XIX, coardele erau confecţionate din maţe de bovine; în secolul XX au început să fie confecţionate din oţel foarte fin. Ceea ce pune în dificultate pe unii artişti este nu diferenţa de un sfert de ton sau mai mult ci timbrul foarte incisiv, penetrant al acestor noi instrumente cu coarde şi care necesită cultivarea unei rezonanţe mult mai penetrante ceea ce nu pot realiza toţi artiştii; vocile germane sau cu tehnică germanpă cultivă o penetranţă mai incisivă chiar şi în nuanţe delicate. În plus, faţă de secolul XIX, în secolul XX orchestrele au devenit mai numeroase; iar în condiţiile materialului din care sunt confecţionate coardele, a coborî diapazonul la un SFERT DE TON face ca să se piardă spectrul orchestraţiei. În America, orchestrele au LA-ul acordat la 440 Hz; la Viena ajunge să fie la 448 Hz. Verdi a solicitat, la vremea sa, o lege prin care LA-ul să fie acordat la 432 Hz. S-a încercat dar nu s-a putut pentru că se "sufoca" întreaga timbralitate orchestrală. Renata Tebaldi - drăguţă, scumpă, bună şi mereu împăciuitoare - a propus să existe două tipuri de orchestre: una pentru artişti de operă şi alta pentru repertoriul simfonic, cu diferenţe numerice şi de acordaj; şi cred că avea dreptate. Am vorbit şi cu Placido Domingo despre opinia Renatei Tebaldi şi mi-a replicat că este foarte greu de făcut aşa ceva; şi avea şi el dreptate din multe puncte de vedere. Cordialmente, Dr. Stephan Poen

[Denisa Pop]

Mare e matematica asta, DAAAAAR....am o intrebare!!!!!!!!

CE FACEM CU AUZUL ABSOLUT?????????????

Care e punctul lui de referinta atunci, daca nu acel La1= 440Hz???????

Pe vremea cand mai corepetam cantareti, desigur nu de talia celor mentionati de dvs, dar 4-5 canta azi pe scenele mari ale lumii, cu succes, acordajul era cea mai mica problema a lor...

[Denisa Pop]

Poate ne raspund cativa studenti la canto din zilele astea sa ne spuna cum se confrunta ei cu aceasta problema...sau cantareti...

[ritter mici]

... sau dirijorii care din cand in cand mai scriu cate ceva pe acest forum.

[Stephan_Poen]

Mare e matematica asta, DAAAAAR....am o intrebare!!!!!!!! CE FACEM CU AUZUL ABSOLUT????????????? Care e punctul lui de referinta atunci, daca nu acel La1= 440Hz??????? Pe vremea cand mai corepetam cantareti, desigur nu de talia celor mentionati de dvs, dar 4-5 canta azi pe scenele mari ale lumii, cu succes, acordajul era cea mai mica problema a lor...

Nu este MATEMATICĂ ci FIZICĂ ACUSTICĂ ELEMENTARĂ, dar absolut elementară. Sunt noţiuni accesibile tuturor celor care au bună voinţă şi o anume demnitate intelectuală. Sunt valori ale frecvenţei exprimate în herzi corespunzătoare notelor şi convenţionate de nişte foarte banale operaţiuni aritmetice de adunare şi scădere. Auzul absolut comportă două aspecte: simţul acustic perfect al intervalelor indiferent de reperul de frecvenţă convenţional stabilit şi simţul sunetelor individuale care se formează în funcţie de mediul în care s-a dezvoltat la standardul de 440 sau 443 sau 448 Hz. Iar dacă ne mai gândim şi la faptul că jumătate din orchestră (formată din coarde) este netemperată în timp ce cealaltă jumătate este temperată, atunci auzul absolut se va ... relativiza ... inevitabil. Dar repet: diferenţele perceptive sunt minime, imposibil de conştientizat. Ar fi interesant să cunoaştem ideile şi preocupările tinerilor studenţi de la canto.Cordialmente, Dr. Stephan Poen

[Stephan_Poen]

... sau dirijorii care din cand in cand mai scriu cate ceva pe acest forum.

Înseamnă că îi cunoaşteţi din privat pentru că nici-un nominativ al vre-unui membru nu specifică "dirijor" sau altă categorie artistică. Cordialmente, Dr. Stephan Poen

[Denisa Pop]

Mare e matematica asta, DAAAAAR....am o intrebare!!!!!!!! CE FACEM CU AUZUL ABSOLUT????????????? Care e punctul lui de referinta atunci, daca nu acel La1= 440Hz??????? Pe vremea cand mai corepetam cantareti, desigur nu de talia celor mentionati de dvs, dar 4-5 canta azi pe scenele mari ale lumii, cu succes, acordajul era cea mai mica problema a lor...

Nu este MATEMATICĂ ci FIZICĂ ACUSTICĂ ELEMENTARĂ, dar absolut elementară. Sunt noţiuni accesibile tuturor celor care au bună voinţă şi o anume demnitate intelectuală. Sunt valori ale frecvenţei exprimate în herzi corespunzătoare notelor şi convenţionate de nişte foarte banale operaţiuni aritmetice de adunare şi scădere. Auzul absolut comportă două aspecte: simţul acustic perfect al intervalelor indiferent de reperul de frecvenţă convenţional stabilit şi simţul sunetelor individuale care se formează în funcţie de mediul în care s-a dezvoltat la standardul de 440 sau 443 sau 448 Hz. Iar dacă ne mai gândim şi la faptul că jumătate din orchestră (formată din coarde) este netemperată în timp ce cealaltă jumătate este temperată, atunci auzul absolut se va ... relativiza ... inevitabil. Dar repet: diferenţele perceptive sunt minime, imposibil de conştientizat. Ar fi interesant să cunoaştem ideile şi preocupările tinerilor studenţi de la canto.Cordialmente, Dr. Stephan Poen

Demnitate intelectuala inseamna in primul rand sa afirmi lucruri 120% corecte si nu numai eleganta lingvistica.
Astept rezonanta din partea celor care stau efectiv pe scena si fac muzica...sa vedem ce bun simt matematic elementar au cand interpreteaza o piesa...cu si fara orchestra care nu e deloc jumate temperata si jumate netemperata, discutati cu cei din orchestra!!!!!! Au cu totul alt punct de vedere.

[Stephan_Poen]

Demnitate intelectuala inseamna in primul rand sa afirmi lucruri 120% corecte si nu numai eleganta lingvistica.
Astept rezonanta din partea celor care stau efectiv pe scena si fac muzica...sa vedem ce bun simt matematic elementar au cand interpreteaza o piesa...cu si fara orchestra care nu e deloc jumate temperata si jumate netemperata, discutati cu cei din orchestra!!!!!! Au cu totul alt punct de vedere.

Ceea ce eu am afirmat se bazează pe bibliografia de specialitate de consacrare internaţională şi pe experienţe profesionale acumulate în viaţa mea prin colaborarea şi prietenia unor foarte mari personalităţi artistice. Deci ceea ce afirm eu este corect 100 % exact atât cât este nevoie şi cât se poate, iar nu 120 % conform "maliţiei metaforice" pe care o manifestaţi. Recitiţi tratatele de bază în Teoria Muzicii (în România cel al Profesorului Victor Giuleanu continuă să se menţină la cel mai înalt nivel). Sigur că pe scenă nimeni nu se gândeşte la aceste teoretizări şi nici eu atunci când cânt; eu fac Muzică şi lucrez cu orchestre aşa că sunt foarte bine documentat. Dacă din motive doctrinare sau culturale care nu mă interesează, sunteţi deranajată de "eleganţa lingvstică" pe care o percepeţi cu "malţioasă emfază", vă sfătuiesc să nu mai citiţi postările mele ca să nu vă altereze condiţia personală comod convenabilă. Nu v-aş fi răspuns dacă nu aş fi constatat că aţi citat din precedentul meu mesaj ceea ce mă plasează în focarul incidenţei dv. Oricum, eu voi continua să expun opiniile experienţei mele profesionale în Medicină şi Muzică pentru foarte mulţi membri ai acestui forum care mă respectă şi mă consultă şi în privat. Dr. Stephan Poen

[ritter mici]

... sau dirijorii care din cand in cand mai scriu cate ceva pe acest forum.

Înseamnă că îi cunoaşteţi din privat pentru că nici-un nominativ al vre-unui membru nu specifică "dirijor" sau altă categorie artistică. Cordialmente, Dr. Stephan Poen

La mai multi membri, as spune chiar ca la o oarecare majoritate nu este specificata categoria artistica si nici nu trebuie, este un forum deschis amatorilor si profesionistilor fara specificari speciale. Nu ii cunosc de pe privat pe niciunul si nici altfel, in general nu intretin legaturi pe linia privata, tot ceea ce am eu de spus o spun aici = deschis. Dar stiu ca exista dar probabil nu doresc sau nu au timp sa participe la acest subiect care se limiteaza din pacate la trei interlocutori.
In alta ordine de idei tratatele de teoria a muzicii ale Domnilor Iusceanu si Giuleanu sunt contestate de o serie de muzicologi si teoreticieni asa ca nu cred ca e cazul sa le luam aici in discutie, De altfel avand in vedere caracterul "amator" al forumului expozeuri complicate si ultra-profesionale cred ca nu ajuta ci numai sperie. Vinovatul sunt eu care probail am trecut peste o anumita limita a accesibilitatii in dorinta unei discutii ample si cu multi participati. Poate se vor
anunta in viitor

[Aty]

"Demnitate intelectuala inseamna in primul rand sa afirmi lucruri 120% corecte si nu numai eleganta lingvistica.". Na asta e buna
Denisa...nu are sensa sa mai zic ceva decat...incearca totusi sa nu exagerezi cu exprimarile. Si nu jigni.

[Denisa Pop]

Nu mi-e constient sa fi jignit pe cineva, caci am fost atat de preocupata sa aflu care e jumatatea temperata a orchestrei....
si cum se ajunge la octava perfecta daca semitonurile nu sunt egale...
si sa-mi pun in ordine bunul simt elementar matematic...
si o multime de alte aspecte care m-au suprasolicitat...am discutat cu violonisti care canta in orchestre de opera, cu cantareti si cu muzicologi, in fine, am avut o zi demna si intelectuala pe aceasta tema controversata.
La fel si voua.

[Bongiovanni]

http://www.youtube.com/watch?v=JwNntY4BTdw

http://www.youtube.com/watch?v=VKKQp5_5u-M&feature=related

Cappuccilli face aici o demonstratie cu aceeasi arie, acompaniata de doua piane acordate diferit.

[Stephan_Poen]

Foarte bună ideea de a posta aceste două filmuleţe făcute la un congres de sepcialitate care a avut loc acum circa 20 de ani; se poate recunoaşte la masa prezidiului Renata Tebaldi. Audierea acestor execuţii alternative relevă că diferenţa contestată nu este de un semiton, nici pomeneală de un ton aşa cum afirmă unii artişti în interviurile lor; diferenţa este sub un sfert de ton. Dar este o diferenţă substanţială în materie de relaţie voce - orchestră. Diapazonul puţin mai ridicat defavorizează acele vocalităţi care exploatează fonetic vocalele "A" şi "O" spre deosebire de vocalităţile care se simt foarte bine pe vocalele "I", "E" şi, într-o oarecare măsură "U". Evident că o voce cultivată trebuie să confere indivdualitatea corectă sub aspect fonetic a tuturor vocalelor; dar dacă ascultăm atent, putem constata cum anumite voci, pe anumite sunete, virează fonetic spre aşa numita vocală a lor cea mai comodă. Este o chestiune foarte naturală ce ţine de tipul constituţional. Ridicarea diapazonului, aşa cum am mai spus, a fost determinată de sistemul de fabricaţie a coardelor. Până la urmă, consider că Renata Tebaldi avea dreptate când vorbea despre necesitatea a două tipuri de orchestre una pentru operă şi alta pentru simfonic. Am găsit pe Youtube filmuleţul cu acel interviu în care ea spune ceea ce afirma şi în privat sau în întâlnirile la concursuri de canto. Cu o singură menţiune: Renata Tebaldi afirma "UN TONO PIU' ALTO" aşa, din retorica unei aproximări prin care amplifica dificultatea contextului abordat, dar, după cum se poate constata, nu este vorba de un ton; însă acel sfert de ton contează mai ales pentru anumite voci. Vă ofer link-ul mai jos. L-am descoperit chiar ieri seară când cutam noutăţi cu ea. Cordialmente, Dr. Stephan Poen

http://www.youtube.com/watch?v=QO7CCJtFUoU

[Bongiovanni]

Foarte bună ideea de a posta aceste două filmuleţe făcute la un congres de sepcialitate care a avut loc acum circa 20 de ani;

Domnule Stephan Poen ati putea sa explicati intelesul termenului pasaggio. Aud foarte mult vorbindu-se in diferite cercuri. Ceea ce am reusit sa inteleg ca in felul in care se abordeaza acest "pasaggio" are efecte asupra sanatatii, longevitatii vocii.

[Stephan_Poen]

Cu multă plăcere voi răspunde la întrebarea dv. Dar aş avea o propunere şi anume: să deschidem un topic special intitulat DESPRE VOCE ŞI TEHNICĂ VOCALĂ într-o zonă a forumului unde ar fi nimerit. Acolo, prima mea postare va fi răspunsul la întrebarea dv. despre PASAJ. Cordialmente, Dr. Stephan Poen