Re: Arene di Verona

[Aty]

Chiar ca. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ce "nume" apar pe afis alaturi de el. Groaznic.

[Audrey]

Recesiune si la Arene .

[MariusRomulus]

Chiar asa... Foarte dubios. Poate se mai gandeste si el. Cred ca Isabelle Kabatu e cel mai sonor nume de pe-acolo...

[dr.marius rimbasiu]

Chiar asa... Foarte dubios. Poate se mai gandeste si el. Cred ca Isabelle Kabatu e cel mai sonor nume de pe-acolo...

Pentru mine, care am vazut-o "live" de citeva ori este un nume atit de sonor /a se citi tipator!/incit refuz sa o mai revad

[Stephan_Poen]

Din păcate, trebuie să recunosc cu mare tristeţe, că sunt ani de zile de când nu mai urmăresc cu interesul total al pasiunii mele pentru voci, producţiile Arenei din Verona. An de an, această mitică Arenă a devenit piaţa de desfacere a multor mediocrităţi şi nulităţi artistice propulsate de către agenţii manageriale asupra cărora, toată lumea de bun simţ se întreabă dacă sunt tributare ignoranţei sau abilităţii cinice devotate exclusiv profiturilor materiale. În aceşti primi ani ai noului secol şi mileniu, foarte puţine prezenţe artistice au fost demne de această Arenă. Cu mari regrete, Dr. Stephan Poen

[ritter mici]

[Audrey]

Arenele au devenit doar "spectacol " turistic in ultimii ani.

[piccolo.iddio]

Nu as fi asa drastica cu spectacolele de la Arena. Este adevarat ca multe dintre cele programate intr-o stagiune sunt mult sub nivelul asteptat, dar mai sunt si aparitii care "scapa turma"...de pilda anul acesta, Amarilli Nizza, Annick Massis, Ambrogio Maestri, Marianne Cornetti...sunt numele care mi-au curatat imaginea oribila cu care ramasesem dupa o Carmen ratata - Ildiko Komlosi, Marco Berti si Cinzia Forte si o Tosca penibila, enervanta si plictisitoare - Oksana Dyka (sarmana, e paralela cu creatie pucciniana), Marcelo Giordani si foarte "apusul" Ruggero Raimondi.

[ritter mici]

Nu as fi asa drastica cu spectacolele de la Arena. Este adevarat ca multe dintre cele programate intr-o stagiune sunt mult sub nivelul asteptat, dar mai sunt si aparitii care "scapa turma"...de pilda anul acesta, Amarilli Nizza, Annick Massis, Ambrogio Maestri, Marianne Cornetti...sunt numele care mi-au curatat imaginea oribila cu care ramasesem dupa o Carmen ratata - Ildiko Komlosi, Marco Berti si Cinzia Forte si o Tosca penibila, enervanta si plictisitoare - Oksana Dyka (sarmana, e paralela cu creatie pucciniana), Marcelo Giordani si foarte "apusul" Ruggero Raimondi.

Pacat ca cei care au fost pe acolo nu dau mai multe amanunte.

[ritter mici]

Spectacolele de incheiere a festivaluluzi de anul acesta au fost Tosca si in final Aida. Tosca s-a bucurat de prezenta sopranei de origine romana Anda-Louise Bogza care s-a achitat foarte bine de rolul Floriei, bunishor a fost si tenorul Alejandro Roy spre deosebire de-al treilea protagonist, baritonul Alberto Matromarino care cu toata
presa si criticile general pozitive a lasat mult de dorit cu prezentarea lui
Scarpia.


Dar de fapt Verona cu festivalul ultra mediatizat are mari scaderi in ceea ce priveste acusticul, probabil ca la “fotoliile de orchestra” se aude mai bine, in rest este dupa cum bate vantul sau in ce pozitie sunt solistii (cum spunea mai demult un coleg de-al nostru). Montarea mai veche a lui Hugo de Ana, somptuoasa si sugestiv gandita si-a castigat aplauzele binemeritate mai ales in scena tedeumului, unde cum bine va inchipuiti baritonul a fost inexistent vocal.


Sant Angelo mereu present ca décor cu sabia ridicata, care se lasa jos doar in actul al treilea sugereaza un fel de sabie a lui Damocles care ameninta personajele care vor fi toate trei sacrificate pana la sfarsitul operei. Orchestra a sunat bine sub bagheta lui Pier Giorgio Morandi mai ales ca nu a trebuit sa faca eforturi deosebite de nuantare mergand totul de la mezzo-forte in sus. In putinele locuri unde au incercat sa respecte partitura a fost liniste dand si spectatorilor ocazia continuarii discutiilor care au abundant aproape tot spectacolul. Altfel se pare ca la Verona
nu merge.


Nu prea inteleg de ce conducerea festivalului in mod incapatzanat nu se misca in spiritual timpului si nu trece la sonorizarea cu microfoane individuale care este mai peste tot folosita la spectacolele in aer liber. De altfel si anunturile sonorizate facute in trei limbi de circulatie au fost aproape neinteligibile.


Starea vremii ( in acest an 8 spectacole au fost cu intreruperi din cauza ploii) a prezentat o avanpremiera deosebita – un nor rosiatic la orizontul sud-estic al arenei a prezentat o inmanunchiere de fulgere in tot felul de pozitii si directii asa ca asteptarea inceperii spectacolului a fost scurtata simtitor cu acest fenomen meteo care a facut oarecum concurenta
spectacolului.


O experienta interesanta pe care fiecare iubitor de opera trebuie sa o faca daca are posibilitatea dar nu trebuie sa se astepte la o performanta muzicala si acustica asa cum ne ofera o sala buna sau un DVD de calitate.


Ceea ce se vede in fotografia de mai jos s-a intamplat rar anul acesta, incasarile fiind cu 6 milioane de bilete vandute mai putin ca anul trecut si nu e nici o mirare avand in vedere valoarea in continua descrestere a productiilor prezentate.

[ritter mici]

[Stephan_Poen]

mi-au curatat imaginea oribila cu care ramasesem dupa o Carmen ratata - Ildiko Komlosi, Marco Berti si Cinzia Forte si o Tosca penibila, enervanta si plictisitoare - Oksana Dyka (sarmana, e paralela cu creatie pucciniana), Marcelo Giordani si foarte "apusul" Ruggero Raimondi.

Şi după o astfel de "iamgine oribilă", să nu fim drastici? Evident că nu trebuie să aplicăm o generalizare şi să subliniem prezenţele de o anumită valoare aşa cum le-a remarcat "piccolo iddio". Dar este foarte puţin faţă de ceea ce ar trebui să fie Arena di Verona aşa cum am cunoscut-o eu în "prima mea stagiune de spectator" acolo. Îmi amintesc, printre altele, o producţie de "Madama Butterfly" regizată de Renata Scotto iar în rolul Cio Cio San, împreună cu alte soprane, era şi Eugenia Moldoveanu. Sunt mereu înclinat să apreciez şi să încurajez prezenţele valoroase. Dar "imaginea oribilă" despre care, pe bună dreptate, spune "piccolo iddio" mă stimulează în a fi nu numai critic dar şi reticent în a mai mă deplasa până acolo. Cordialmente, Stephan Poen

[Diva Gloriosa]

Apropos de calitatea spectacolelor de la Arena....adevarul este ca este foarte greu sa canti acolo. Umiditatea si caldura sunt la limite imposibile, spectatcolele dureaza pana la 1 noaptea... este foarte dificil pentru un cantaret sa presteze la un nivel de ...scena inchisa. Mai mult, regula cea mai buna cand selectezi cantaretii pentru stagiunea veroneza este volumul. Iti trebuie voci mari cu proiectie foarte buna si in ziua de azi cam putini se inscriu in lista asta. Nu spun ca nu aveti dreptate...calitatea a scazut insa nu pot sa acuz un cantaret ca nu vrea sa cante la verona..au fost multi care au refuzat si inainte. Plus, spectatcolele de la Verona au fost mereu un "must see" datorita productiilor grandioase si atmosferei unice. Eu am vazut Aida anul acesta, in august, pe 18 ca sa fiu mai exacta. Distributia: Amarili Nizza, Marianne Cornetti si Ambrogio Maestri, Piero Giuliacci. Prestatiile vocale, unele mai bune ca altele, unele foarte slabe...Nizza, o cantareata care nu imi place in mod deosebit, insa este prin excelenta o cantareata de "arena", Cornetti, o Amenris consacrata si prezenta in fiecare an in Verona si Maestri au fost vedetele serii. Giuliacci, un Radames nasol de privit si de ascultat, nu m-am decis care dintre ele era mai dificil de suportat insa adevarata regina a serii, a fost atmosfera de Verona. care indiferent de calitatea spectacolelor ramane aceeasi si sincer compenseaza din plin.